Eşecul unei ambiţii electorale

Klaus Johannis lansa înainte de alegerile din 2004 proiectul Asociaţiei Sportive Sibiu. Înregistrată pe adresa de acasă a lui Werner Keul, Asociaţia pornea cu promisiunea electorală a unei echipe FC Sibiu care să readucă spiritul lui Inter sub tabela Stadionului municipal, stadion dat în folosinţă gratuită. Au urmat meciuri cu Johannis în tribună, cu sibieni ciorchine alături, pasiune şi entuziasm, speranţe pentru Divizia A. Au trecut alegerile, Johannis nu a mai prea dat pe la meciuri. A picat şi A-ul, s-a dus naibii şi divizia B. Preşedintele Asociaţiei Sportive, Klaus Johannis, s-a enervat când ziariştii i-au cerut să numească doi jucători de la echipa pe care o patrona, iar pe la meciuri a trecut tot mai puţină lume. Keul a ratat cu aproape fiecare ocazie şansa de a dovedi că este un bun manager sportiv. De promisiunea electorală a primarului s-a ales praful, astfel că acum se caută aproape cu disperare soluţia unei fuziuni – cea cu Atletic, împinşi să joace fotbal tocmai lângă Obor. Fotbal de mai bună calitate decât FC Sibiu, cu mai mulţi spectatori decât la FC Sibiu, sponsorizat de unde se poate, dar creat din pasiune. Acum un an, acelaşi primar secondat de acelaşi Keul, i-a chemat pe oamenii de afaceri din Sibiu la o şedinţă, în care le-a cerut bani să susţină FC Sibiu „pro bono”. Spre surprinderea primarului, nimeni nu a sărit să-i mai sponsorizeze ambiţiile electorale. Ar fi momentul ca, înainte de anul electoral 2008, acei oameni cu bani să finanţeze, acum, Atletic Sibiu. Din pasiune, şi nu din promisiuni electorale.