Primarul nu vrea deocamdată să plece din Sibiu, dar, teoretic, consideră că atât funcţia de premier, cât şi cea de preşedinte al României ar reprezenta o provocare.
Ioana Lupea: Cum se obţin în Ardeal unanimităţile?
Klaus Johannis: Ca şi în altă parte, convingând oamenii de o treabă bună.
Mircea Marian: Noi zicem că în sud se obţin cu mici şi bere, generic vorbind.
Nu cred. E un fenomen supraevaluat.
M.M.: A contat faptul că aţi făcut ceva pentru comunitate sau faptul că aţi avut şi contracandidaţi slabi?
Cred că ecoul pozitiv se datorează muncii pe care am depus-o şi ideilor cu care am venit în administraţia sibiană. Candidaţi slabi, dv. îi calificaţi astfel.
I.L.: Dar dv. cum îi calificaţi?
Trăiesc cu impresia că partidele nici nu au dorit să cucerească Primăria Sibiului, dându-şi seama că ar avea şanse puţine. A fost puţin o competiţie proformă.
I.L.: Ce s-a schimbat fundamental în viaţa sibienilor, în mandatul dv.? Locuri de muncă, infrastructura oraşului, vizibilitatea şi atmosfera oraşului.
M.M.: În privinţa investiţiilor şi a locurilor de muncă, înţeleg că oraşul e suprasaturat, din moment ce nu se mai găsesc terenuri pentru Mercedes.
N-au găsit niciunde în România. Nu vreau să deturnăm discuţia spre Mercedes. A fost o tatonare, nu a fost o intenţie de investiţie. Da, este adevărat că avem şomaj practic zero şi că terenurile în Sibiu şi din jurul Sibiului sunt relativ scumpe. Asta nu înseamnă că nu o să avem investitori sau investiţii. Dar o să avem puţini investitori care investesc extensiv, pe suprafeţe mari şi cu forţă de muncă slab plătită. Vom avea investiţii în domeniul high-tech, servicii, servicii financiare, asigurări, turism, domenii care nu cer nici terenuri mari, nici zeci de mii de oameni, ci forţă de muncă relativ mică, dar care generează venituri mari.
I.L.: Oamenii tineri rămân sau pleacă în aceste condiţii? Poate că ar dori să rămână, dar acest tip de dezvoltare nu le oferă prea multe oportunităţi.
În mare, trendul este acelaşi ca în restul ţării, tinerii îşi doresc să plece. E trist, dar adevărat că asta e ţara noastră. Însă, într-un procentaj încă mic, mulţi tineri din Sibiu spun „nu vreau să plec“. Sunt oameni care au plecat, s-au realizat, sunt manageri şi se întorc în Sibiu, pentru că între timp văd posibilitatea să-şi valorifice potenţialul inclusiv în Sibiu.
M.M.: Un lucru pe care l-am văzut şi l-am aflat vorbind cu mai mulţi oameni este că aveţi o presă extrem de favorabilă aici în oraş. Aş zice chiar un pic…
Aservită?
M.M.: Aţi spus-o dv.
E un pic atipic, încerc să explic. Putem să excludem termenul de aservire, că i-am cumpă rat. N-aş avea nici cu ce, nici de ce.
I.L.: Publicitate de la „Sibiu Capitală Culturală“?
Şi publicitatea electorală am distribuit-o la toate ziarele. Dar de acolo nu rezultă o presă foarte favorabilă. Sunteţi din domeniu şi ştiţi foarte bine că în campania electorală orice articol se poate cumpăra. Poţi să fii pictat cel mai superb sau cel mai rău. Astea sunt faze trecătoare. Ziarul de astăzi este cel mai neinteresant lucru mâine. Pentru a spune că ai o media favorabilă trebuie să o ai peste an şi asta am avut şi eu, şi Sibiul, şi reflectă realizările oraşului.
M.M.: Se spune „dai în Johannis, faci rău Sibiului“?
Se poate.
I.L.: Câte audienţe daţi într-un an?
Definiţi termenul de audienţă.
M.M.: Aici, la primărie, cu număr de înregistrare…
În ultimii doi ani, n-am dat nici una. Înainte am dat, săptămânal, o oră, două. Într-o oră poţi să asculţi, cinci, maximum zece oameni, depinde de cât de repede pot să-şi expună problema. Vorbesc cu oamenii pe stradă, în preajma şantierelor, când opresc maşina vin şi mă întreabă „domnule primar, aici de ce aşa şi nu altfel“.
I.L.: Dar care sunt problemele cu care veneau, de obicei, oamenii la dv. la primărie? Majoritatea să ceară locuinţe sau locuri de muncă, unde nu-i pot ajuta. De locuinţe se ocupă comisia socială şi nu mă implic, iar locurile de muncă nu sunt domeniul primarului. Dar, în oraş, acolo unde vorbesc neinstituţionalizat cu oamenii, probleme pe care mi le spun ei sunt de infrastructură, „reparaţi strada, aduceţi apa, canalul“…
I.L.: Mai sunt astfel de probleme în oraşul Sibiu?
Mai sunt, dacă au fost neglijate 60 de ani. Şi proiectele mari de-abia acum încep. Problemele importante nici nu sunt cunoscute de oameni, ei văd doar că acolo se aglomerează…
M.M.: Adică veţi începe desţelenirea oraşului, aşa cum s-a întâmplat în Bucureşti?
Vreţi să mă înjuraţi cu comparaţ ia asta?
M.M.: Mergeţi prin Bucureşti, ce părere aveţi?
Este o catastrofă. Există soluţ ii şi pentru Bucureşti, dar le vor găsi primarii lui. Ce vrem să facem pentru Sibiu se încadrează într-un program de dezvoltare a oraşului. Traficul, ca măsură imediată, se rezolvă prin construirea centurii. În perspectivă, prin îmbunătăţirea întregii reţele, străzi, bulevarde, poduri, tuneluri, viaducte, în aşa fel încât să fie un concept bun, care să permită un flux destul de mare, dar care nu trebuie să devină prea mare. De aceea investim masiv în dezvoltarea transportului public. (preluare din evenimentul zilei)
sibiu2010
